Marele Zid Omenesc

Trec zilnic pe acolo,de cele mai multe ori grabit,si,fiind obisnuit cu cele ce se intampla acolo nu prea acord atentie.....Terenurile de antrenament ale "Sportului Studentesc",caci despre ele este vorba....Azi insa,desi mai grabit ca niciodata,am observat bucuria cu care cateva zeci de copii zburdau pe teren sub supravegherea antrenorului lor si al parintilor (ce-i drept cam inghetati) de pe margine,si mi-a fost ciuda....Mi-a fost ciuda pe acel copil de acum vreo zece ani care batea toata ziua mingea pe maidanele orasului meu natal...Mi-a fost ciuda pe toate problemele care imi ocupa timpul intr-atat cat sa nu mai am timp sa fiu "eu" cel de acum zece ani,in fine mi-a fost ciuda pe mine ca am avut impertinenta sa cresc....Apoi m-am regasit....m-am regasit pe mine cel care avea nu mai mult de zece ani....Cel mai bun lucru insa este ca m-am regasit in mine,cel de douazeci....Caci,iata,sunt acelasi copil cu parul negru,ochi albastrii,putin mari,cam durduliu....Nu mai conteaza alte obiceiuri sau ce limbaj folosesc....In adancul meu am zece ani.....M-am uitat si spre parntii inghetati pe margine...si ei aveau tot zece ani...caci de nu i-ar fii avut nu erau acolo privind incantati ,desi era un frig afara de crapau pietrele,cum se joaca progeniturile ....Evrik!!!am gandit atunci....Nimeni nu are mai mult de zece ani...Doar ca ajunsi la o anumita varsta unora le este jena sa-si arate varsta.....
Inca de la varste fragede (15-16 ani) oamenii incep "sa isi creeze propria personalitate"...Ei bine eu cred ca e chiar invers...in incercare lor de a parea mai evoluati mental, mai "intelepti" incepand cu acele varste ei joaca un rol ,ascunzandu-si practic propria identitate dupa un zid....Un zid identic pentru toti numit "conceptia societatii"...In functie de el ne ghidam in falsa noastra definire ca oameni:
-de la cinsprezece pana pe la nouasprezece "se cade" ca un adolescent sa mearga la liceu,sa iasa cu prietenii la suc,sa ofere locul din autobuz persoanelor in varsta etc...
-incepand cu varsta de douazeci-douazeci si cinci de ani se schimba prioritatile,iar daca pana acum nu aveai prea multe griji iata ca acum trebuie sa faci o facultate (daca nu ai facut-o deja),sa te gandesti serios la o cariera,la intemeierea unei familii...(alte blelele)
-de la treizeci de ani apar copiii si toata atentia ,energia si resursele tale ca om se indreapta spre ei...pana la sfarsitul vietii...
Deci care va sa zica noi toti omnitorincii (multumesc pentru idee Iren ) ne calauzim viata mergand dupa caramizile aceluiasi zid????Nu,ceea ce ne diferentiaza sunt momentele in care suntem noi cei de zece ani....Caci iata nu putem sa ne ascundem dupa deget mereu...copilaria o ia inaintea noastra cateodata...caci ea a fost inaintea zidului si va fii si dupa ce zidul se va sfarsii..Ne-am nascut copii pentru a murii la fel de copii...
De cate ori nu s-a scris si s-a spus ca cei batrani dau in mintea copiilor??? Asa si este...ei nu mai au puterea sa zideasca sobritatea....de aceea cei mai multi dintre bunici isi apara nepotii chiar de proprii fii....de aceea batranii pot fi trasi mai usor in piept...de aceea ei se bucura pentru putin
Ori poate nu simteati ca iubiti cu adevarat pe cineva,copil fiind,atunci cand acesta se cobora la nivelul vostru aratandu-va ca si el poate fii de aceeasi varsta cu voi????Pe parintii care se jucau cu mingea ori cu soldateii (cand aveau timp,e adevarat) pentru acele momente ii iubim...pe unchiul care la o petrecere "s-a cam luat" si a dansat cu voi in brate nu il iubeati un pic mai mult???Dar pe bunicii care mergeau cu voi in parc sau jucau carti (asta in cazul in care nu sareau coarda facandu-va pe plac)?????Ei bine ii iubeati fiindca ii vedeati direct si nu prin fereastra acestui zid.....
S-a vorbit mult si se va vorbi despre iubire...Dar oare in iubire nu suntem copii???Nu ne alintam persoana de langa noi intocmai ????Cat timp puteti sta suparati cu acea persoana???Aud???? Cam tot atat cat un copil sta suparat pe bunicul care "i-a luat bomboane in loc de ciocolata"!!!
De cate ori i-ati privit pe cei din jur incercand sa cititi printre randuri???Incarcand sa ii vedeti pe ei si nu actorii care joaca rolul "omului cu personalitate definita,care stie ce vrea de la viata"????Sa vedeti ca Gigel e preocupat sa isi schimbe masina nu doar ca asta pe care o are nu mai e buna ci pentru ca Fanel si-a schimbat-o si el nu??? Dar Maria care pe motiv ca nu-i mai place culoare turcoaz vrea sa isi cumpere ruj la fel cu cel al Monicai????Nu vi se par copilarii???Adultilor "care sunteti"!!!!!
La sfarsit de postare imi permit sa va atrag atentia asupra unui lucru: NU EXISTA OAMENI RAI , PENTRU CA NU EXISTA COPII CU SUFLET RAU!!!!Ei sunt neintelesi cum trebuie ( bine ,se mai nasc si hadicapati in lume-vezi guvernul Romaniei)Hai ca nu m-am putut abtine nici azi!!!!!!! SALUT!!!!