Condamnata

Nu-i nici zi şi nu-i nici seară

Lumea-a dat năvală-afară

Un călău in piată zbiară

Nu-i nici om şi nu-i nici fiară

A-nceput să mi se pară

Că a nins deşi e vară

Fug copii in cete iară

Căci călăul iar omoară

Răsignită de o bară

Stă cu chipul ei de ceară

Şi-a privirilor ocară

A-nceput parcă să doară

Ea rugându-se sa piară

Cu păcatul care-l cară

Cerul cu privirea-l ară

Vărsând lacrimă amară

Nu,n-a fost doar o ocară

A căzut chipul de ceară

Lumea nu mai e pe-afară

Doar eu singur,ca o fiară….

Sãgetãtoarea

Când cateodatã pe-nserate

Cu ochi lucind de rãutate

In jur imprãştiind parfum

Si unde calcã lasã scrum

Vãd chipul ei de înger diabolic

Si tot in jur se-agitã euforic;

M-atinge un minut cu pielea-i finã

Fugind apoi in zãri ca o felina

In urma ei rãmân doar eu

Uitându-mã la curcubeu

Ce-i arcul cu scânteie colorate

Si vrea ca lumii sã arate

Sã steargã de pe chipuri întrebarea

Spre ce tãrâm fuge SÃGETÃTOAREA….