Condamnata

Nu-i nici zi şi nu-i nici seară

Lumea-a dat năvală-afară

Un călău in piată zbiară

Nu-i nici om şi nu-i nici fiară

A-nceput să mi se pară

Că a nins deşi e vară

Fug copii in cete iară

Căci călăul iar omoară

Răsignită de o bară

Stă cu chipul ei de ceară

Şi-a privirilor ocară

A-nceput parcă să doară

Ea rugându-se sa piară

Cu păcatul care-l cară

Cerul cu privirea-l ară

Vărsând lacrimă amară

Nu,n-a fost doar o ocară

A căzut chipul de ceară

Lumea nu mai e pe-afară

Doar eu singur,ca o fiară….