V-ati gandit vreodata ca ar putea fii adevarata teoria reincarnarii???Uita la asta m-am gandit eu zilele astea....Ce as fii putut fii eu intr-o viata anterioara???
Primul lucru la care m-am gandit a fost acela de a fii un batran capitan de vas....camera s-a transformat intr-o mica incapere de sub punte....simteam mirosul marilor pe care le strabatuse nu eu ci el.......valurile ma clatinau asemeni unui hamac...Pe biroul vechi ,ros de timp, se zarea o lampa veche de gaz,o pipa si un caiet gros cu uzate coperti de carton tare...L-am ridicat usor temator ca filele vor zbura din el ca frunzele dintr-un copac toamna...Era jurnalul de bord,jurnaul ce il insotise atat in apele reci din nord cat si in cazanele ecuatoriale....Hamalii musculosi, marinarii cu bonetele lor albe,mandarinii mongoli,amerindienii vopsiti pe fata,africanii cu ochi negri si par scurt,femeile frumoase din porturi,noptile pierdute in taverne,cladiri marete din toata lumea ,chiar si pescarusii erau si ei prezenti insirati cu un scris mare si cam dezordonat pe filele galbene ale caietului...si poate speranta ca intr-o zii va iesi la iveala vreo comoara pierduta...
Apoi mi-am dorit mai mult....As fii putut fii un star pe Broadway...Kirk Dougals,Mastroiani,de ce nu chiar si Franck Sinatra....Spectatori din toate colturile lumii umplusera salile pana la refuz asteptand sa-l vada,sa-l atinga,sa ii smulga un autograf sau de ce nu domnisoarele..un sarut...Din fotoliul comfortabil toata zarva nu era decat avampremiera a ceea ce era sa urmeze....pe masuta mica statea desfacut un biletel imbibat intr-un dulce parfum de dama,care sub urma lasata de rujul buzelor am putut citi "With love for the most romantic man!Scarlet"....urme de ruj erau si pe una din cestile din care ieseau miresme de cafea proaspata de pe marginea oglinzii....Dar era tarziu...Reflectoarele se aprinsesera iar in timp ce cortina isi urma drumul pana la marginea scenei,un glas se ridica peste toata vociferarea din sala:"Fly me to the moon....."
Dar daca am fost vreun razboinic??? tresarii in mine gandul...si calul de langa mine parca ma stia dintotdeauna,ascultandu-ma intocmai....In jurul focului de tabara oamenii mei stateau cu armele pregatite....In zare se vedea acea cetate pe care parca o vanasem de secole....Zidurile ei mari imi pareau riduri aparute pe fata pamantului din pricina nenorocului meu de a cuceri-o....Turnurile ei sageti infipte in mandria mea de erou....Am dat semnalul si sabii de otel lucitor au iesit din teci...armuri grele zornaiau in spatele meu....aceea era seara mea....Ahh....de nu ar fii oprit-o sageata aceea care.....NU!!! Acesta nu sunt eu!!!Brusc ma intorsesem in corpul meu obinuit....in camera mea....Am inchis geamul si m-am culcat!Oricum fumasem prea mut!!!
Mirosul mărilor pe care l-ai simţit reprezintă un discurs despre păcate. În acea abundenţă de fum, „mânie a focului” (cum îmi place s-o numesc), pe care tocmai o inhalai nu ai simţit că cineva te striga pe nume străin?
RăspundețiȘtergereCred în teoria reîncarnării pentru că din egoism omului îi mai trebuie o viaţă pentru a fi capabil să povestească ceea ce i s-a întâmplat în prima. Dar totuşi, viaţa este măsurată, acesta este ghinionul: nu poţi face legătura dintre vieţi.
Butterfly